poemul de azi e ca o minciună,
o cursă de cuvinte,
cu litere sacrificate pe roată...

mi-e frig.
mă îmbrac instinctiv cu pielea
și-mi masez venele prin care
curge, cu noduri adame,
nectarul de mere...

și mi-e tot frig în vers!

nu știu cum s-a întâmplat
dar, ședeam pe umărul meu stâng
și-mi spuneam:"fă-o!"
apoi; ședeam pe umărul drept
și-mi spuneam: "nu o face!"
(tu știai că am să mă îmbrac cu tine,
dar nu știai că venele îți vor fi strâmte
din cauza mea...)
suflet neputincios, am făcut-o:
m-am dezbrăcat de piele
am lăsat nectarul să-mi curgă prin vene
și m-am răstignit pe o troiță