agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-04-17 | | ce dumnezeu caut la morgă mi-am zis nu e aici doar trupuri goale desfăcute ca nişte peşti o masă cu o lampă din sticlă mată o pereche de ochelari mănuşi din latex albastru pe o farfurie o felie de cozonac muşcată două pahar de vin unul cu urme de ruj unul fără dopul sticla aerul dintre obiecte albastrul din aer multe creaturi de tot felul bacili viruşi bacterii înmulţindu-se fără jenă fără dragoste fără dumnezeu nu e aici poate l-au luat mi-am zis ştiam că nu e niciun gram de adevăr în asta nu încape îndoială stăteau toţi cu feţele în sus cu ochii închişi de tot un fel de lanterne fără baterie luminau tăcut spectre de galben alb roşu portocaliu culori difuze îngheţate parcă le furase careva căldura mi-au amintit de un foc într-un glob de sticlă aveam odată unul cînd eram copil strălucea puternic ziceai că-i viu dar sticla era rece erau vreo 30 de cadavre ce ciudaţi sunt oamenii după ce mor nu mai sunt oameni aici nu mai au nici nume au numere la ţară e mai simplu se zice mergem la mort la care mai întîi la ăl din deal din Pietroasa apoi scoborîm pe peret pînă în buza costişei lîngă ai lu Trifan cel mai simplu e cînd e la tine acasă nu trebuie să mergi aşa mult stai şi te uiţi la babe cum bocesc unde te duci tu cui mă laşi moartea e un fel de geografie în care omul se confundă cu locul său în mormînt lumea vine aprinde lumînări la mormînt nu la om despre om mai zic cîteodată cîteodată oamenii mari la un pahar de ceva ce băiat fain era varsă puţin auzi mă tu eşti a lu răposatu ia de aici 10 lei de bomboane mă uitam la trupurile cu piepturile desfăcute gata să-şi ia zborul bărbaţi vînjoşi puternici cu fălci mari buze ca asfaltul un fel de uriaşi împietriţi nu mai puteau face niciun rău tata era mic parcă am fi fost de-o statură au scos tot din el avea pielea prespălată ca blugii dacă l-aş îmbrăca nu cred că mi-ar fi mare am scos din buzunar lumînarea am aprins-o o altfel de lumină se scurgea în aer se amesteca tăcut cu albastul neonului un abur ce se rostogolea vălătuci în colţurile întunericului umbrele tuturor au pornit să urce pereţii spre tavan undeva sus nişte stropitori ca la duş m-am gîndit că pe acolo vor să fugă sau printre palele ventilatorului da unde s-ar putea duce aşa goi uşa s-a deschis s-a făcut curent au intrat doi doctori lumînarea s-a stins umbrele s-au aşeazat cuminţi din nou în trupuri ea a aprins lumina era tînără frumoasă părea o zînă mirată cu părul despletit el şi-a luat mîna de pe umărul ei a bagat-o în buzunar și-a proptit bărbia în piept avea urme de ruj pe halat scoatea abur pe gură ca un balaur ce cauţi aici copile am citit în el nu mi-a fost frică am venit să-i pun lumină lu tata am răspuns umplîndu-mi pieptul de aer fără să îmi vină să plîng iar vorbele au intrat pe tăcute în corpul gol din dreapta mea din tata a ieşit brusc o strălucire de argint care pentru o clipă a făcut morga să semene cu un glob de cristal în care toată lumea părea mai vie ca niciodată
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate