Nu-i tristă ziua-aceasta, ci tristă-i întâlnirea
De peste ani, când poate vom fi zbârciți, dar vii,
Și ne-o vorbi de toate, dar nu despre iubirea
Ce-ar fi putut să fie în noi și nu va fi.
Azi încă mi-ești aproape, chiar dacă-n două drumul
Ni se desparte; astăzi sunt plin cu un pustiu,
Da'-n ziua-aceea trupu-mi va răspândi parfumul
Regretelor, iar trupu-ți va spune: prea târziu.
Tăcerea e acuma prilej de liniștire,
Dar ea va crește-n anii bolnavi ce vor veni,
O punte dinspre clipa aceasta când iubirea
Ne biciuie spre clipa când ne vom întâlni
Din nou în ziua tristă, iar azi înțelegând
Tristețea ce ne-așteaptă, mai trist c-o moarte sunt.