Fântânilor ce nu se scaldă-n scut
Ci-n ape limpezi, slabe cu duiumul...
Deci, sub picior să-mi stea, de ieri, tot scrumul
Momentului, de nu m-ai cunoscut!

În dorul visului mi-e (scump) parfumul
Cum mi-l ascund genunchiului tăcut.
Mașina ta - demult te-a cunoscut
Dar tu ești gândul, hâtrului, în drumul

Ce se așază, flori alergătoare
Se pun, azi, frezii, piciorușe mici
Până ajung sărmane-n scăpărare

Unde domnește, trist, un licurici.
Dar luminița aceea n-are stare
De nu le prinde glezna prin lipici.