agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-04-19 | | Mi-am făcut cheie la subsol, a costat 37 de roni, tare scump, nu de mult era mai ieftin, numărul meu preferat din copilărie este acest număr prim, 37, plus unsprezece noi fiori, și-o să cobor vreo treisprezece trepte către un fel de chilie-pivniță, să-mi las timpul baltă, la murat în viitoarea strâmbă boxă, petrecut când anost, când palpitant, în lanț ca pe talentul unui îndrăgit actor, Gheorghe Dinică, ca pe-un Stamate c-o pâlnie din proza parabolă-a lui Urmuz Este moloz, în loc de spațiu liber, ca un loc din galaxie fără noimă, am planuri să-mi ascund în el, ca un motan, tot ce fac, până și plânsul, ascuțirea ghearelor de ciment, pentru că nu vreau să afle nimeni ce iese din mine și-i dat pământului în mod direct Subsolul blocului meu e nedefinit, dintr-o porțiune inundă vietățile,-n specii necunoscute, vor începe nedormite să patruleze-n noaptea dintre ani bunăoară exact ca-n Peștera Movile, cu sulf de la atâtea explozii de petarde, vor să-și mute cartierul de afară oamenii de sus o să devină demonizați de-o să fie bombardat Bucureștiul, imobilul lor, vor fi pătrunși la alte scări în refugiile cele mai de jos ale îndurării de rachetele cu rază lungă de acțiune, de proiectilele trase din tancuri mutante, uriașe față de-acelea Panzer, noi am fost ocupați, să nu uităm cele două măceluri mondiale, de Puteri Centrale, Europă Unită spre rău La subsol aș vrea să mă zidesc singur, stând pe-un scaun rotativ, c-o sută și încă două duzini de cărți bune, cu zece topuri de hârtie, douăzeci de creioane colorate, un stilou și cincizeci de rezerve, apă să am și provizii în conserve, zacuști pentru trei ani, ce-or trece ca inspirația Musai o cutie cu chibrituri sau brichetă, să-mi dau foc cu tot ce am dobândit, nimeni altul să nu știe ce m-a apucat să aleg treptele afundării în subsolul drag Devin întreg subsolul boxei mele,... mă simt mai insalubru, desfigurat la propriu de un ger simțit larvar din lavra lumii ce se-apropie de parastas
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate