Cât te iubesc, frumoasa mea făptură
Întruchipată-n vechile izvoade,
Frumoasa mea, iubita mea cea pură
Ce-aduci pe lume-ale iubirii roade.

Când stelele se contopesc cu cerul,
Și gândurile vindecă o rană,
Îți mângâi ochii și adulmec părul,
Și-ncet în miez de noapte șoptesc, mamă.

Și pe nisip, în miez de zi fierbinte,
Iubirile trecându-le prin sită,
Iubirea ta începe să m-alinte,
Și-ncet spre zări șoptesc ușor, iubită.

Chiar ieri noi învățam și alfabetul,
Ca ieri la școală era prima oră,
În lumea slovelor pașind cu dreptul,
Am învățat să spun șăgalnic, soră.

Și când povești eu ascultam alene
Cu zmei urâți, și mie mi-era frică,
Cu Feți-Frumoși, Ilene Cosânzene,
Am învățat ca să șoptesc, bunică.

Cu flori vă plămădesc mereu cărarea,
Și mă topesc cu voi în lunga clipă,
Iubindu-vă ca soarele cu marea
Șoptind: iubită, mamă, soră și bunică.