războinic peste oraș avioane presară nori
prietenele mele păsări țâșnesc torpile
copacii par speriați dau din brațe haotic
furtuna începe din mine vuiesc zările
sufletul explodează în fulgere și tunete
ropote invidioase aruncă perle pe străzi
pământul nu le poate înghiți
sparte se adună în bălți așa arată destinul
rupestru gâlgâitor întunericul își pune gluga
interpretează o simfonie agitată
tristețea se târguiește la intrare
îmi cere prea mult o refuz însă insistă
nu mai are din ce trăi o invit pe inimă
la un espresso
îi dau de pomană poeziile mele