Ce rime-mperecheate, grele, țeși, vii
De-o șopă, porumbei în sparta poartă
Cum nu mă vezi și nu te văd, consoartă
Un pas mai moale, straiul meu, în leșii.

Cum stanța-ntreagă-i durducată-n pantă
Îmi tot depune neauă, pe la streșini
La mine-n brațe, cum tu n-o să leșini
Până mansarda toată se îndreaptă.

Căci veche-mi sunt în sân și prin durere
De ani de zile, curbe-mi stau prin sânge
Mașini și macarale, când mă strânge

Cordon de viață moale și plăcere.
Dar te aștept, mereu, cum tu, pur-sânge
Te-îmfigi din broderii, cum a mea vrere...