agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-04-25 | |
Dacă am scris sonete, cu duiumul
Ce stau prin cărți de lemn, de lăcrimare Doar o femeie, patima, parfumul Căci, ce va fi la ultima filmare? Căci laptele nu pleacă, dar mi-e sare I se tot scurge-n păr și pe picioare Deși afară lună e și soare Ce n-or mai vrea, de-atâta măritare. Deci pune, în sticluțe, tot parfumul Ce ea îl scapă, iute, în tot drumul. Nu-mi mai pot țese, înainte, fumul Cosița mea te învelește, moale, Doar părul meu și patima, parfumul Căci ce va fi, la ultima filmare... Morocănoasele icoane, de pe față Mi se ridică, mândră-s ca o hoață Până când mâna ta, mereu înhață Ciupercării și rugi, ce-ți stau, agață Morocănoasă-s, unt, aluni, dulceață Sau izmă mai de munte, poate creață Ce-mi dă deoparte, înțoliri agață Ca o icoană, supărată-n față... Tu nu `căta că-mi arde ochiu-n scrumul Ce pipătorii-și pierd, prin scrumătoare Dacă am scris sonete, cu duiumul Ce stau prin cărți de lemn, în lăcrimare Căci ce e viața, cu cafele-n drumul Orașului de tei și sunătoare? Ce tot te uiți? Cămilele, simunul Te-ndepărtează osului de mare... Morocănoasele icoane, de pe față I se ridică, luna nu răsfață Prin păr, îți trece neapărat un graur Și luna, iar, agață, ca un faur. Prin păr, îți trece neapărat un graur Îți lasă, dinspre ea, mult prea mult aur Și luna te agață ca un faur Căci ea e luna, marea și în plaur Cu stropul lunii, ce-i mereu un taur Te pleacă, solzii tăi, tăcut balaur Doar un bărbat, nu-l vrei, al ei tezaur Căci e săracă, n-are piețe-n laur Nici flori de zi, de noapte sau un maur Cireșe coapte, ineluș, centaur Ce să-i mai cânte hărnicii de graur Când o găsești cu glezna ei (de aur) De fugi și te întorci, un brontozaur... O lacrimă, din multele, te-nhață. Trei mii de foci, pe maluri fără stare Cu puii, mici sau mari, de toți, în cumul De curioși, ce trec, pe mări, cu scrumul Pierdut pe plaje reci, nisip sau sare... ........ ............ ...................... De, prea degeaba, inima-ți îngheață Să prinzi delfinul, glezna săltăreață Cu lapte, te ademenește, o paiață Dar nu se-ntoarce către dimineață Mult prea rapidă glezna cea de ceață Căci ea, desigur, e descurcăreață Tu nu `căta, căci iar e luna-n `zață De propria-i ființă, ca o rață. Și-n luna-n sine, numai fără ceață De propria-i ființă, ca parfumul! Găsesc o rimă, două, pun albumul Cu Guns&Roses, luna n-are stare Doar părul meu și patima, duiumul Căci ce va fi, la ultima filmare... Privesc, în sus, și luna n-are stare Cu mult prea multă sare, pe picioare (Iar marea-n valuri mi-e mereu scăldare.)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate