Negru, vid, și nu văd cale de ieșire,
Pesimist din fire, îmi beau vinul din potire,
Dorm în cimitire, liniște că-mi dau citire:
Noaptea târziu, am gânduri ce mă fac să fiu,
Furios, de un roșu sidefiu, mereu curios
Mereu serios, perfect capabil să descriu,
Și-atunci când scriu, noptea târziu,
Mișc morții în sicriu, și-acum te-nviu!
Ai descifrat ce-am scris pe manuscris?
Visul libertății compromis!
Trezește-te din abis la realitate!
Știi ce zic nepoate?
Te chinui, dai din coate,
Că să-ți bage bete-n roate,
Gloate cu viziuni idiote,
Gloanțe în mulțimi aliate
Trag și cazi pe spate!
Toți tripati pe cașcaval,
Ca șoarecii la festival,
Iluzia că ești pe val,
Crește pretu artificial,
A grijă spre ce aspiri,
Care-i scopu ce inspiri?
Nu doar linii subțiri,
Capul crapă tu te miri!
Cât despre mine, te rog reține,
Cobor că un miner în mine,
În underground domnlule Hector,
Sunt Hanibal Lector, intru pe sector,
Pune-mă sub reflector, dl-e inspector!
Simți mireasmă de grafit?
Scriu cu mână de granit,
Nu o fac pentru profit,
Pentru logos m-am jerfit,
Scurg otravă pe hârtie,
Scriu pură filozofie,
Sunt legat pe veci de glie,
Și oricine cunoaște, știe,
Că nu cânt când nu-i.
Cineva în jur să-nvarta un cui,
Verde la suprafață tutunului.
Nu fac muzica că tu să dai din buci,
Cu mâinile de cap te-apuci,
La gură faci bulbuci,
Nu poți să mă seduci
Nu poți să mă reduci,
La timp și la materie,
Pot fi lapte și miere,
Dau până gândul piere,
Un fel de knok out tehnic,
Prim pas spre somnul veșnic,
Luminat la cap cu sfeșnic,
După un opioid puternic.
Continui periplu continu,
Conținut ce curge ca vinu,
Devine mai bun cu fiecare minut,
Devină ești tu că l-ai băut,
Ți-am dat când ai cerut, și ai crezut
Ai încercat să mergi dar ai căzut,
Și-acum te-am îmbătat,
Ziceai că ești bărbat,
Asculta cum dezbat,
Cum bag în aparat, nu fac rabat,
De la calitate, sau de la cantitate,
Mă desprind de realitate,
Descriu ce-a fost în spate,
Scriu versuri nelimitate,
Ce-ți vin ca o mănușă,
Te strâng ca o cătușă,
Periculos ca o căpușa,
Sneaky iasă acum pe ușă,
Lașând în spate cenușă,
Și-un nor negru de fum,
Tămâie în loc de parfum,
Îmi văd acum de drum,
Și stiu că nu am cum,
Spun că totu-i vremelnic,
Efemer, nimic nu-i veșnic,
Pun versul ăsta n-plic, la genul liric,
Mă dedic, mă ridic, și nu mă împiedic,
Când predic! În cercul vedic!
Rămân în continuare melancolic și pudic,
Lasă-mă să cant și nu mă-ntreba când public.
Că-mi bag p**a în el de public.