nu mi-am imaginat niciodată subterana, dostoievski a făcut-o
eu trăiesc la etajul trei, aripile mele nu se rotesc niciodată
pentru că poartă mănuși, așa m-a creat șarpele de noapte
doar ziua sunt pernele protectoare, așadar iată subterana
suspendată în care trăiesc, unde depravarea dispare
după ce a fost consumată, la fel cum îngerul meu păzitor

după ce se face terci, sunt un vrăjitor al lui euripide
stau în afacerea fanteziilor, scriu cum aș arunca televizorul pe geam
cum i-aș fura cuvinte grecului, că e prea beat și doarme
pe perna mea protectoare, cînd liniștea devine orbitoare

sunt un mic batjocorit, un geamăn tragic care îl pune pe euripide
să meargă la non-stop, să treacă el printre pisici negre, să facă el
trei pași înapoi și să-și scuipe în sîn, eu merg înainte și nu scuip
eu cunosc claritatea xanaxului, a sărăciei și a singurătății, a lipsurilor
și nodul în gît cînd nu vin extratereștrii să îmi pună cuvinte în cap

am citate din bomboanele aduse din cosmos, din ciuperci sau antidepresive
așa cum pe vremea cînd eram copil mîncam bomboane cubaneze
care mă înfrățeau cu extazul, acum vin demonii veșnici să îmi aducă
propoziții întregi care vorbesc despre vreme, despre temperatura mea
în schimbare, cum mă răcesc, despre furtunile și eclipsele mele
despre felul în care în loc de piese de șah am licantropi care vor
să muște atunci cînd vreau să-i mișc

nietzsche îmi povestește nașterea tragediei, în loc de poveste de noapte
și tragedia mea adoarme pentru cîteva ore, somnul nu ține niciodată
cu visătorul, se termină prea repede și mă trezesc în cîrjele dimineții
ca un orfan, fără cuvinte și fără amintiri, mă trezesc la pierderea
fidelității față de orice am iubit, față de orice am ținut în brațe

toți am fost copii odată, și cred că și mobila din casă a fost cîndva
cum cred că și otrava pe care mi-o dau monștrii din spațiu a fost copil
eu joc încă de-a v-ați ascunselea cu mine însumi și nu mă găsesc
umblu din transă în transă, fac schimb de universuri de parcă ar fi
timbre, sunt un învins al transformărilor, nu cunosc bunăstarea
dragostei, dar curînd voi cunoaște bunătatea lumînării

temnița în care extratereștrii nu mă vor găsi, nu mă vor mai elibera
niciodată.