nu mai e de-acum nicio diferență între diminețile tale
toate poartă în ele aceleași singurătăți
iar tu ai obosit să mai fii singură

vine o pasăre și-ți cântă la fereastră
cântecul deschide în tine labirinturi
te pierzi hoinărind cu gândul la ploile care vor veni
la pântecul înverzit al unei dimineți în care
nu mai numeri anotimpurile
agăți pur și simplu de fiecare o primăvară

ca și când nu ți-ar fi secat niciodată inima
ca și când niciodată nu ți s-ar fi arcuit limba
într-o rugă atât de curată și de subțire
ca firul de iarbă