norii semănați, gemeni pe pielea ta, născuți din prea multă dragoste
tot așa eu iubesc
fantoma unui sărut,
resturile unei dimineți cu paturile etern nefăcute la capătul ferestrelor
cu flori migrând din răcoarea pământului într-un trup de pasăre istovit.

Atingerile din oglindă devreme când ne trezim și umblăm pe vârfuri. Ne deschidem unii altora ca niște dulăpioare fantastice, rostim poemul din vis, fiecare cuvânt devine un drum de înstrăinare pentru mai târziu cu oameni ce se nasc și mor în inimi de praf
abia șoptind locul în care sunt ascunși îngeri.