praf di aur ieșea din aripi
intră-n mini di mă purta s-alerg pi toloacî (ca o potârniche)
închideam ochii, ridicam brațîli spri cer
deasupra capului țineam un batic di mătasî iar briza zîlii sî jiuca cu el,
lunina din chept se-mprietenea cu zborul iar
cea din tălpi cu pământul,
iarba,
roua,
polenul,
părul se-ngâlbenea la cea mai mică adieri di vânt,

îmi amintea di patul cu bunătăți din casa mari,
chișoarili spălati-n trifoi, dulci ca mierea, sî licheu di podeli,
strecuram mîna printre covoari, ștergarili di nuntî,
broderiile cu păsări,
cocori,
porumbei:- mai sunt în zăstri sau au zburat,
…
liniștită trăgem în chept mirosul di naftalinî, cît sî aud
cum mama ni strigă la masî: - pui, pui, pui,
pui, pui, pui,

glasul ei răsuna pănâ-n cer,
atunci, praful se-ntorcea din nou în pasări