(baladă rock oșenesc-moroșenesc-getic)
.

Să mă-nfășori strâns, în cânt, blăni de lupi,
s-alergăm prin nămeți pân' la șapte,
coifurile s-aibă plete în jar, să nu întrerupi,
iubito, vijeliile noastre, duse-n noapte...

De mi-oi rupe genunchii căzând pe la opt,
să mă cari pe-o targă din crengi până-n șípot,
acolo să-l chemi din peșteră pe bătrânul,
cu leacuri să-mi refacă mersul Prea Bunul!

Anii treacă ne'ntrerupt, în pace și lupte,
copii să ne vină băieți, fete, mulți, multe,
străinii din est, spre-Apus nu mai răzbată,
așa-i pământul, stă înclinat de-o toartă.

"Lumea bună" e doar cupa nemuririi noastre,
ni s-a dat s-o păstrăm, cercetând-o de ieri,
cuib de vultúri îi stă scrijelit, cu linii spre astre,
ne ținem cu brațele de cerbi prin poieni.

Au trecut hoarde-n anii nenorocirii,
noi i-am îmblânzit pe avari, slavi în vale,
i-am învățat ce-i scrisul, le-am făcut și haine,
ne-au deprins rostul, de-a rezista cu vecinii!

Când oi muri, tot pe roib în zbor, cu șamanii,
o să-ți schimb și ție mantia grea-n aripi,
ne-o plăcea s-așteptăm și-n moarte dușmanii,
să-i asurzim, cu urlet de râși, groaznici.

*

Alte vorbe nu-ți spun: am căzut rob și mă rog,
m-au dus răpitorii pe șei, m-au vândut la Nil,
nu mă fac mameluc, să-i înfrunt pe Gog și Magog,
iubito, îmi fac stagiul și mă-ntorc eu, tiptil!

Stejaru-mi, din Țara Codrului, dă roșii semne,
să-i trimiți pe de-alde Oancea, prin țâpurituri,
îi aștept o lună, să mă elibereze din noduri,
a treizeci și una zi, de nu vin, o iau înspre stele.

24 iulie 2022

scrisă după o furtună seacă din precedenta noapte, cu gând de respect și mulțumire pentru codrenii din Homoroade, Ardud, Viile-Satu Mare, Solduba, Socond, Medișa, din toată Țara Chioarului, dar și pentru oșenii sătmăreni, din zonele Călinești-Oaș, Cozmânca și Negrești-Oaș, fii și nepoți ai lui Dragoș descălecătorul, Bogdan I întemeietorul Moldovei, Sas, precum și pentru toți moroșenii din vechiul nostru pământ nordic