mă pot uita la paseri
fără să știe că sunt privite,
fără să-mi simtă căutarea, fără
să le împovărez în nici un fel
cu vederea mea zborul.

aripile lor, asemenea fluturilor,
își deșiră din oase risipiri de umbre
peste adâncul ochilor mei.

și îmi zvâcnesc în inimă
zbaterea rădăcinilor din care
trecând își întind pe dedesubt căderi.

în bolta ochilor, unde se desface cerul,
plutesc paseri, fără a ști că sunt privite,
de uitări care le urmăresc zborul.