lui Lucian, Tatiana și Teodora

mă trezesc în zori cu lumina pe pleoape,
intuiesc să mai am încă o zi perfectă,
să îl simt pe Dumnezeu aproape,
să mă însoțească pe calea corectă.

să -mi strâng în brațe prietenii dragi,
le spun cât de mult îi iubesc,
orele să-mi pară dulci ca niște fragi,
să plutesc în lumină și să zâmbesc.

sunt eu și condeiul și o altă poveste
în care e prezentă lumea întreagă,
emoțiile au ecouri înălțate pe creste,
fericirea imensă de oameni mă leagă.

nu las în astă zi să mă cuprindă jalea,
vreau cu îndârjire să-mi pot urma calea.