Lumina ta, ca un monolit din granit,
De-a lungul drumului se rostogolește
Închipuindu-și că îl are de risipit.

Corozivă, umbra ei, ce ca pe raze o-întinde,
Sângerândă din gânduri i se aprinde.

De pe balconul de unde-o privesc
O simt piruetând cerul întreg.

În firea ei îngeri, heruvimi, serafimi,
Cu brațe întinse și mâini deschise caută
Rădăcini din care să-și nască parfumul.