dincolo de absurditatea luptelor interioare
cu singurătatea nu faci pact
intră fără să te salute
ocupă camera de la stradă
se dezbracă ușor cu luminile aprinse
fără perdea
se plimbă în timp ce trage în piept
câteva fumuri
dă ochii peste cap
divă
ce să zic
e timpul pierzaniei
abdici
în fond ce are de câștigat de la tine
te-afunzi în lanul de secară
te-amuzi de cum privește un bărbat lucrurile
între file
cum le povestește până când treci într-o altă dimensiune a absurdului
iubesc libertatea ta
atâta vreme cât mă aflu și eu înăuntru
așadar
încui singurătatea în camera cea bună
arunc în iarba verde de acasă cheile
alerg să mai prind un pic din libertatea ta