agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 254 .



Contopire cu noaptea zalmoxiană
poezie [ ]
Mai '23 întunecat peste tot în lume Colecţia: texte si poezii religioase

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Tulceanul ]

2023-05-19  |     | 



Rănile tale sunt prea puțin și rănile mele
dacă întinzi acuma Zalmoxe ca pe aripi
mâinile și picioarele vor cădea
cortinele imense de ploaie
cu întunericul nepătruns
peste tot

Sângerarea ta din cer o simt ca pe-o smoală
în ziua stingerii soarelui pentru un timp —
nepedepsire directă cu moarte

Și noaptea va înveli c-o pătură groasă
tot Globul pământesc ca pe un
cuib de jăratic
tocmai după ce am citit "Călin Nebunul"

Cu câte o treime
din pălăria turtă încă fierbinte
din focul zmeilor răpuși
eroul Călin
c-o pipă în mână pentru a reaprinde
speranța de a trăi
îi dezlega apoi treptat
pe Zori de Zi
Miez de Noapte
De cu Seară
și le mulțumea

Sângerarea ta Zalmoxe
este și
orbirea mea
nu mă determina
divinule protestatar
să răspund de ce văzul meu
și al celorlalți
slăbește mult
chiar din nervul optic
să căutăm cu toții
scăldătoarea Vitezda
la o poartă ca la un portal al
altei vederi, cu ochii lipiți solzi

Nici nu mă pune
jertfitule
de bunăvoie
să indic precis ziua
când vine cu adevărat bezna
peșterii lui Platon
răspândită pe toată Terra
fără s-avem ieșire din ea

Muzica ta din armonii numerice
cântecul trupului tău ucis
fie în cuvintele mele strigătul
nebunului lui Nietzsche
bolborosit acum în ultim amurg

Nu se acordează mai bine ființa
prin tine coastele devin țambal
te întinzi lung înspre noi fiii tăi
cu orbirea întregii lumi păcătoase
ca istoria să nu mai fie crudă pe urmă

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!