agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-05-20 | |
Dacă cerul și-ar lăsa ochii cuprinși mai mult de pleoape
Privirea cu care m-ar urmări ar fi deschisă și înaltă. Și, dacă nu ar avea o față atât de lungă pe care se rostogolesc Ziua și noaptea fără ca în chipul său să le poată cuprinde, Nu m-aș fi îndrăgostit vreodată de imaginea sa. De fapt, știu că cerul nu are chip cum nu are întinsul Din care se desfășoară în privirile mele. El doar crește ducând din depărtare în depărtare Adâncuri a căror uitare îmi pare că umplu cu zare Înserările, răsăriturile și poate ferestrele mele. Ah, dacă cerul ar avea pleoape cu care să-și acopere ochii Când clipește trăgând peste sine ziua și noaptea!... Și dacă ar zâmbi mai mult, fără a privi după plase de sârmă, După margini de prăpastii, de adâncuri, de mare și alte hotare... Cât de frumos îmi imaginez că ar putea fi... Că poate fi!... Un ochi ce stă mereu deschis fără să vadă Și adoarme la fel fără a-și dori să se trezească.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate