pălmuiți de furtună codrii sunt în alertă,
ape furibunde din matcă au ieșit,
siguranța lumii este tot mai incertă,
mulți oameni au ales drumul greșit.

muntele defrișat tremurând se prăvale,
este și aerul răscolit de durere,
nori negri acoperă suspinânde cavale,
îmi fac despre vreme o tristă părere.

lumea se confruntă cu o gravă criză,
soluția reală întârzie să vină,
mila lui Dumnezeu este singura miză,
pe care scontează planeta fără vină.

totuși vine vara cu daruri în valiză,
aduce oare liniștea și iertarea divină?