pentru mântuire fac un sacrificiu,
dăruiesc iubire fără să cer nimic,
chiar dacă lumea e uriaș ospiciu,
nimeni nu-mi e străin sa- inamic.

astfel împlinesc voia lui Dumnezeu,
gândind la fericirea semenilor mei,
simt că uneori am putere de zeu,
să fac minuni cu-al credinței temei.

alint cu cuvântul sufletele triste,
în jurnal scriu optimiste scenarii,
speranța transcende înalte piste,
se înseninează între luminarii.

din frământate lacrimi, încropite
lumini mi-arată calea printre ispite.