motto: zi după zî lao-zî

din mine nu au mai rămas nici mâinile
cu care să pictez ideograma marii lumini
pe un bob de miei
pace vouă aligatorilor pace vouă aligatorilor de pe nil
trăind în umbra morții adumbrit de Duhul Sfânt în lumina neapropiată
va trece peste voi Sfântul Pahomie legându-vă cozile
în cele din urmă se va închega un pod al înțelepciunii solomonice
orice poem presupune o etică
metafizica nu poate fi decât imperativă
precum tirania imperativul etic kantian a fost abolit
mutat samavolnic pe spinări de mamut și-n peșteri neumblate
obișnuiește-te să mori îți spun
din condescendența păcatului și a crimei
obișnuiește-te să dispari înainte de fi dat dispărut
și-n urmărire generală de poliția gândului
la nămiezi
brusc vor observa că nu mai ești că nu mai vii
că nu mai pot respira fără să te știe printre dobitoace
închis în ferma animalelor
singura justificare a ideilor și a inteligenței în stare pură
ilustrează condiția marginală a inadaptatului și acesta e bun
pentru export se pleacă într-acolo
și se intră în transă levitația ideilor doar acolo
e creatoare și cunoașterea dobândește valoare de lege doar acolo
obișnuința e crasă și logaritmică se practică
noncunoașterea noneducația nonvaloarea
singura formă de educație
sunt martor
e educația turmei transmisă din etaj în etaj pe silabe și stalacmite
sub tocita lamă de oțel a adevărului
fugi cât mai poți ascunde-te cât te mai poți preface
tu cântec al lebedei negre pe o apă neagră
printre negri lotuși
între moarte și vis
profet al ideilor și moașă a sentimentelor hybrisului
înotând pieziș prin jungla umană
cântecul harpistului te mână încet în viitorul profetic
atârnat printre dune și scorpioni imperiali de 5023
cinci mii de ani douăzeci și trei de ani se continuă
greva pe timp nelimitat a profesorilor eu i-am cunoscut
catedre rupte 20000 douăzeci de mii de atentate ale elevilor în spiritul idolilor
săli de clasă devastate pereți de-abia mai susținându-se
sub vajnica temelie comunistă adevărată cândva
umblatul prin poșeta domnișoarei profesoare
închisul prin closet îngurgitarea de toate mizeriile și
urâciunea lumii care a întrecut apocalipsa
o revezi pe doamna profesoară la pensie
plimbându-și cățelul prin parcul gol
plin numai în caz de necesitate și distracție dirijată
vă plimbați câinele întreb viață de câine îmi răspunde
da Doamne dar și câinii mănâncă de la masa stăpânilor
aici nu se aplică și nu e un atac la regină
,,câinii din Danemarca o duc mai bine decât profesorii din România”
foarte aproape de istoria recentă lao tzî
se pregătește să picteze pe un bob de miei
ideograma marii lumini și aceasta mușcă realitatea cu dinți de aligator
pace vouă aligatorilor pace vouă aligatorilor de pe nil
primește binecuvântarea sfântului pahomie cel mare
printre bannere ale revendicării educației & aluviuni de trupuri sfârtecate
printre closete și crime spargeri cocaină sărăcie &moarte
pace ție aligatorule
pace ție dictatorule
urâciunea pământului a întrecut apocalipsa