Motto:
Vă salut cu frenezie,
Bâțâind din pălărie.

S-adună Tanda cu Manda,
Să combată propaganda;
Să declare fiecare
Tot, pe inimă, ce are.
Tanda, -n general, îi spune
Cum, pe ea, o indispune
Când guvernu’ îi tot zice
Despre clipele ferice,
Când românu’, azi, trăiește
Mai ceva ca-mpărătește;
Fie bune, fie rele,
Ca, de cap, să n-ai durere;
Unu’ face, altu’ drege…
Da’ ea, uite, nu-nțelege
Care mai e mersu-n lume;
Cică unu’ face spume,
Că, să vezi drăcie, vere,
Când să strângă el avere,
Veniră ăia cu fiscu’
De îi retezară pliscu’,
Și-i tăiară tot elanu’,
Când i-au luat din pungă banu’.
- Păi, să vezi, zice și Manda,
Mai să i se umfle glanda,
Să mă ierți, sunt baliverne,
Decretate de guverne,
Pentru-a crede, vezi, tot prostu’,
Ca să își păstreze postu’.
Stai și tu și te socoate
De ce unii dau din coate,
Ca, pe loc, să avanseze,
Fără să-i intereseze
Dacă altu’ are, n-are,
(Că doar cârnu’ n-are nare),
Iar ăilalți chiar au de toate,
Lăfăindu-se-n bucate,
Și-o duc, frate, foarte bine,
(Da’ să nu mă întrebi cine);
Toți, cu pensii speciale,
Să le fie mersu-agale;
Las-o pe pustii de țară,
Las-o-ncolo, poa’ să moară!..
Iar noi supraviețuim
Tot cu ce agonisim,
Din munca noastră, curată,
Pentru-o viață moderată;
Nu din ce dă biata țară,
Pentru ea, suntem povară,
Care trebuie hrănită,
Da’ să nu ne deie mită…
Și-așa, -ntr-o sporovăială,
O duseră până-n seară,
Când, de sus, căzu ideea,
(Să te-apuce cefaleea),
Ce veni așa, în trombă,
De ai zice că-i o bombă,
Pe un glas de Marlon Brando:
- Ascultați voi, Tando, Mando,
Mai tăceți, dracu’, odată,
Că vă fac eu o bucată..!
Respectați și voi omerta,
Că altfel, vă tai oferta;
Și rămâneți goale-pușcă,
De n-o s-aveți nici de-o dușcă.