cântecul luminii face iar spectacol,
treptat mă scoate din melancolie,
în agenda vieții scriu un oracol,
cu pana măiastră de ciocârlie.

dansează florile, cu fluturii, cu vântul,
în aer plutește parfumul de vacanță,
deasupra este cerul- blajinul, sfântul,
timpul e venerat ca un zeu cu prestanță.

arborii îmi transferă fericirea verde,
ei nu țin cont că vremea-i austeră,
razele soarelui vreau să mă dezmierde,
să-mi râdă și gândul înălțat în sferă.

în lumea mea plină de lieduri și snoave,
nu vreau să mai existe suflete bolnave.