Dacă spun în zori
că sunt umbră
a nopții cuminți
ce-a trecut
nu mă crede nimeni

Așa că un nimeni din mine
se-afirmă
a fi
noaptea cealaltă
vijeliosul ieri
din Moscova
motanul negru
trimisul fidel
al lui Belzebut

Până la urmă viața-i război
dacă se termină c-o moarte
lumea toată-i un nimicit...
Dagda Mor
și-un pâlc de oaste reînviat
pe-un câmp bombardat
cu ochii sori în miniatură

Vă voi tăia calea
când mergeți
și către sovietici
și către marii închizători de drumuri
exorciști ai Contrareformei
mult înapoi

Există pete mari în soare
eu am blană ca o nesfârșită gaură neagră
vreau să înghit o planetă vie
ca pe-o carne de lucru
dată prin mașina mea de tocat

"Cele Patru Ținuturi"
se pregătesc
aprig
de domnia mea
din prea luciosul
coșmar
ce-o ia
spre real

Îmi curg
râuri de rău și câteva izvorașe
de bine
în vene

Trăiesc alte vremuri
în numele cruzimilor religioase
sunt un popă boem papistaș
persecutat de către un papă
mai rău decât un sultan
nu știu pe unde să-mi fac
misiunea catolică
la bulgari valahi hoholi
ori printre husiții frați de neam
vreau să-mi salvez pielea
măcar să mă fac haiduc
în Tatra și apoi cioban
să le opresc fanatismul prozelitismul
unor trimiși ai nunții papale cu moartea
undeva în Carpați la vampiri
ori la Dunărea însângerată spre mare