scara aceasta este vârtej de soare
nuntesc în ea cetăți de sus,
focuri de sub oceane,
macină nori peste ziduri
ce nu știau de trăznet, de fulgere,
de ploaia care sapă-n piatră
ca amintirile.
titanic de cuvinte
poți scufunda într-o secundă
și-aștepți să ți-l aduc întreg
în clipa următoare
treaptă cu treaptă,
nit cu nit,
rană cu rană.
un ceas la tine în inimă,
frumoasa mea,
îmi pare uneori
o răzvrătire
de mozaicuri.