pe temelia iubirii zidesc un templu,
lumina să pătrundă zi și noapte,
lună și soare și stele contemplu,
cu emoții multiforme, răscoapte.

din cuvinte zidesc măreț edificiu,
în el să încapă lumea întreagă,
nu este zadarnic nici un sacrificiu,
credința înnoită de Univers mă leagă.

admir continuu minunile cerești,
sori și stele care străluciri generează,
fac să se împlinească visurile lumești,
pe metereze precum îngerii veghează.

soarta lumii luminos mă preocupă,
nu poate întunericul să mă corupă.