Doar toamna îi mai ține la pieptul ei pe aceia,
Ce n-au ajuns și iarna îi va găsi pe drum;
Doar ea le-aduce-n paturi și somnul și femeia,
Până la îngheț... Doar toamna mi-e patrie de-acum
Și mie. Văd copacii că-s bucuroși de poame,
Văd păsările-n cuiburi sau către sud zburând,
Văd zile amputate și prunci pe care mame
I-adăpostesc, văd toamna și-n mine semăn vânt.
Pământul-i cald, dar cerul necruțător o taină
A vieții și a morții în el a zăvorât.
Nici aurul, nici gândul, nici faima nu e haină
Pentru acele zile cu lanțuri și urât
Ce vor veni... Ascultă dojana ce te îndeamnă
Să te înalți, să semeni și să culegi!... E toamnă!