liniștea dimineților mele sună a nevrednicie, prietene
tu ești femeie
deși terminația cuvântului meu e masculină
nu vor înțelege
de când cu lgbt+ totul pare adevăr pentru ei


mă gândeam deunăzi
să pictez camera aia cu paturi de fier
ca la pușcărie erau
supraetajate
să nu scape niciun gând
din înghesuiala stranie de mobilier și suflete vizitatoare


noi aruncam cuvintele spre podea
nadă în semiîntuneric
atunci veneau peștii aurii
luminau celula
și dorințele noastre se făceau timp trăit