ne aruncăm în temniţă de braţe
iubirea către inimi navighează
pe sânge, unde s-a înfipt o rază
născând în piepturi drum de umbre hoaţe.

Amor în pielea noastră tot visează
de dragoste-ale Ariadnei aţe
şi patimile-aşteaptă să ne-nhaţe
de rătăcire noaptea-n noi e trează.

de-a latul clipei şi de-al ei înaltul
în egoismul ei cusut cu cer
oglinda doi arată, nu pe altul.

dezintegrând pe trupuri mâini de ger
pleca-vei unde te-a purta asfaltul,
rămân în basmul mâine efemer.