Iubește oamenii
Unii, în ciuda încercărilor dureroase,
prin care au trecut sau trec,
au puterea de a le aduce altora optimism,
zâmbet în suflet.
Poate că fețele lor sunt brăzdate de riduri.
De văzut de-abia zăresc,
dar consideră că văd foarte bine,
iar de auzit,
nici măcar uruitul vreunui motor
nu reușesc să-l audă,
însă nu le pasă,
merg pe stradă și zâmbesc.
Unii nu mai au cum să poarte încălțări.
Ori sunt complet amputați.
Alții sunt orbi, năuciți de viață.
Și-au îngropat copiii
și au continuat să se ocupe de alți copii,
ca și cum ar fi avut datoria
de a continua acea responsabilitate.
Unii au rămas singuri.
Așa a fost viața.
Sau persoanele care le-au fost aproape
au plecat către lumina altei vieți, a veșniciei.
Alții sunt privați de libertate.
Ispășesc o pedeapsă
și, printre remușcări și lacrimi,
strecoară un "La mulți ani!"
și un buchet de maci,
singurele flori întâlnite în jur.
Cu toți acești oameni, de altfel străini,
ne întâlnim,
ne dăruiesc lumină,
nu neagă viața.
Îți taie respirația poveștile lor.
Și mă gândesc, mă intreb:
Din ce sunt făcuți,
cine sunt acești oameni,
care te fac să te îndrepți
și să îți preschimbi
nemulțumirea în mulțumire
pentru tot ce ai pe lume?