gânduri înviorate în lumina dimineții,
le transfer în jurnalul de vară,
figuri misterioase tapetează pereții,
viața nu-mi mai pare o grea povară.

împletesc visuri cu lumina reală,
lumea mea-i o scenă în mișcare,
cu actori nutrind o viață ideală,
cu speranțe și iubiri înfloritoare.

splendorile naturii imprimate pe retine,
fac inima să cânte ca o ciocârlie,
chiar și izvoarele aici sunt creștine
și crucea neamului arde ca o făclie.

lumina-mi netezește drumul spre astre,
înmulțește zilnic emoții albastre.