de lacrimă ţi-e viciu în privire
nu plângi morminte ci doar viaţa asta
în păr cu flori ce-au parfumat năpasta
ce-n tine-n trai mereu e să se-nşire

suind spre vânt tu jalea-ţi laşi şi basta
a învăţa să bei ce-i de iubire,
licori pe sânge, şoapta să îţi mire
să readuci din tine-n mine coasta

femeie-n care dorul meu se-adună
tu în minciuna lumii nu-i să zaci
când apa ochilor te mântuie sub lună

apoi, precum în mersul cel de raci
zâmbeşti, ca udă buza ta să spună
cuvântul de cerneală, vrând să taci