aerul îmi lipsește
aerul tău
deschid fereastra și ascult limba câinilor
într-o lume câinească
în care fiecare clipă te mușcă
până te doare dă sângele
încetezi să mai fii
adică faci risipă de tine
de cuvintele tale
sângele curge ritmic iambic diacritic
să te faci înțeleasă
cineva îți aplică din mers comprese sterile
cuvintele murdare se șterg de urmele nedreptății
îmi vine să țip dar mă tem că mohorât
cerul ne-ar acoperi gurile
într-un fel dali de dragoste
orbesc
totuși caut înaintele pipăi adulmec
mă transform în animalul interior
docil căutător amfibiu
transpir toate voințele
sunetele se îngroașă
cresc mai mult decât trupul meu
decât poezia mea
decât această iubire
singura care merită nobelul