1.
cam ăsta e prețul:
simți zi de zi
cum o moarte crește în tine
ca-n filmările timelaps distribuite pe net
în care cățeluși plini de bube
emanciați și letargici
devin magnifice exemplare
dolofane docile
hrănite cu bunătatea
anonimilor de serviciu

tu-ți vezi mai departe de moarte
o înveți ce-i ăla jurnal cu dublă intrare
care e diferența
dintre o figură și un corp geometric
ai trăit toată viața pe vârfuri
de frică să nu lași vreo urmă
acum nu mai ai timp
să calci apăsat
ca să-ți lași împăcat
viața în urmă

*

2.
e ca atunci
când te trezești dimineața
cu o stare de bine fără motiv
te uiți în oglindă ești fresh
soarele strălucește afară
tu strălucești înăuntru
te-mbraci elegant ieși în oraș
te rogi să dai de cei care-au dat
peste tine când erai la pământ
să te vadă acum când ți-e bine
imaginezi conversații
strângeri indiferente de mână
mergi ore în șir
din starea de bine rămâne o pastă
o urmă
ca talpa unui bocanc în asfaltul fierbinte
și proaspăt
nimeni în jurul tău
nimeni

atunci înțelegi
de ce toți vor în rai
dar nimeni nu vrea să moară
de ce se spune țărână ușoară
suntem oameni pentru că în adâncuri
binele altuia ne face rău
căutăm toată viața un suflet pereche
un Simon care să ne ducă țărâna
măcar jumătate de moarte

*

3.
o dimineață cu miros de ceapă
și liliac
o sfârșeală în tine
ca un vinil care se-nvârte uitat

privești apa cum fierbe
fără să vrei te întrebi
când și cine-a fost primul care-a descoperit
că fierbintele se face mai suportabil
dacă sufli ușor peste el

te-amesteci cu oamenii de pe stradă
alegi câte unul
încerci să ghicești
cât i-a fost scris
ce lasă în urmă

porți moartea în piept
cum poartă evreii mezuza
pe ușorii casei
de fiecare dată când pleci
duci mâna la stern apoi
o săruți
să-ți poarte noroc

poate nu azi

și poate nu dintre ai tăi