Cum lujerul crinului se închide noaptea
exersez în gând să te strâng,
în timp ce vin la tine să dorm.

În jur, oamenii curg frumoși, ca-ntr-o sală de nașteri;
se strigă ceva, în șoaptă, mai ales fericirea.
Pe linia de tramvai se așază o lebădă; i se fac poze, din stânga și din dreapta.
În timpul acesta, vatmanul se dă jos și mută șinele până la secera Lunii,
de pe pancarta barului de vis-a-vis.
Continui să strâng, în timpul acesta tu îți arcuiești ușor gâtul.

Pe o bancă, sub felinare zburând, un el și o ea se absorb rând pe rând
precum fântânile arteziene, în culorile paradisului.
Pietrele pe care calc vorbesc mai bine decât mine despre răbdare.
Tu mă vezi de la fereastră și deschizi ușa.
În hol e lumină și cald.
Cineva iubește și miroase a sfânt.