degeaba m-am băgat la Domnul slugă...
amorurile-mi şed neamputate
împrăştiind stamine de păcate
cu îngerul din pantaloni, pe fugă...

în zgomote de ciob din vise sparte
veneai, alcătuindu-te ca rugă,
în tot ce inima cu sânge-ndrugă
duceai seninul tău pe mai departe.

apoi răneai în zarea înnorată
şi aruncându-mă-n singurătăţi
rupeai din mine leneş o bucată.

femeie, somnul cel de veghe fă-ţi
că-n pijamaua ce e aruncată
e-aceeaşi cruce ca în alte dăţi.