Îmi pun trei degete pe pleoapa
ochiului stâng, ascult ventilatorul
băii, apa e de două palme în cadă, stop
cadru,
mă întristez, evadez pe site, lectura
contează, uit de mine, sunt departe
de ochiul închis momentan, m-am gândit,
Iubito_Una, există-n repetiție
transă, ce bine, pentru marea
premieră ori altă uvertură "Facem dragoste",
în tine pătrund ca demonul dimineților,
cred că îl plagiază mintea mea fie
pe Sadoveanu, fie pe Costache Negruzzi,
în vremea romantismului românii
au simțit contopirea cu Rusia artistică
(se înțelege și Ucraină, și Georgie,
și Armenie, și Belarus, și Țări Baltice)
pe lângă drumul mereu spre Padova,
Budapesta, Viena, pline pe atunci de valahi
și către Paris, Roma, Londra, Berlin, Dresda

Nu suntem oamenii acestui timp, noi, români
boemi, ne-am născut în alte vremuri, de vrei
ca demonii văzuți în zbor de Lermontov,
ori ca Maestrul și Margareta în pat, pe cer,
la Mihail Bulgakov, din Moscova tiranului
măcelar Stalin fugiți imaginar
către un spațiu sabatic larvar,
staza noastră
e de pe altă frecvență spirituală

Dintr-un alt timp, spațiu, ori
dintr-o cauzalitate și finalitate kantiene
memorial al plecării oriunde,
cu scopul revenirii constante,
teza, antiteza către sinteza hegeliană,
a fi întru cultură, drumul spre centru, ax
etnic, estetic, moral,...
"Devenirea întru ființa" fiecărei persoane
după Constantin Noica, traducător aproape poet
al "Dasein"-ului dreptului la timp
și al ostracizatului pe nedrept Heidegger,
ca la Olt, Bârse, Omu,
La omu (Pietrei Craiului), Moldoveanu,
Pietrosu Rodnei, Ineu, Ceahlău și Vlădeasa,
la matricea spirituală blagiană a nației,
ori la ondulatoarea tendință spre
universalitate a specificului național
după Vasile Conta, G. Călinescu, Tudor Vianu,
Mihail Dragomirescu, D.D. Cocea, I.D. Sârbu,
nu la inconsecvențe și bârfe
prezente din Est cât și din Vest,
totuși în cea mai mare parte descinși din
categorii lucide, concrete, uneori visători
noi suntem urmașii lui Andrei, Petru, Pavel

N-au alți ciraci, nici apologeții martiri
din primele trei-patru veacuri
ale erei zbaterii lui Christ
mai fideli decât noi, dezavantajații social
în prezent, ne mustră occidentalii și rușii
pentru atemporalitate, inconsecvență, ratări
și noi reușim să-i iubim chiar pe toți otova
ca-n zorii epocii moderne, desprinși
din tablourile marii picturi europene,
Delacroix, Vasili Perov, Manet, Monet, Ion
Andreescu, Nicolae Grigorescu, Theodor Aman

Marii pictori de la curți îl zugrăveau
pe Napoleon Bonaparte la diverse vârste, dar
cu părul lung prin Italia, din profil
în picioare chiar semăna a pandur,
a ostaș român în armata țaristă, a Tudor
fără mustață, a revoltat eterist, a maghiar
împotriva regimului habsburgic, patriot fain