ieri a fost sfârșitul lumii și tu
nu ai fost mântuit, ci doar exclus

marea ar fi putut să te înghită – dar te-a scuipat pe țărm
ca pe o cochilie goală
aerul ar fi putut să te ștranguleze – dar, printr-o fisură de cer
ți-a mai lăsat o butelie ruginită de scafandru pensionat
focul acela sacru ar fi putut să te dezintegreze – dar
cenușile tale nu ar ajunge zidirii niciunui pai în ieslea pentru Prunc

dai să te bucuri că ești singurul supraviețuitor și
te-ntrebi ce-s cu atâtea contururi pe bulevarde
la gurile de metrou, mai ales la intrările mall-urilor
în fața bancomatelor

a fost doar un banal exercițiu militar, o repetiție cu public
înainte de premieră
a fost un sfârșit al sufletului lumii – de asta locul rămas
este zadarnic astupat cu premii, cu aplauze, cu medalii

mâine a fost deja, uite
blocați aici în această coală, recitim, recitim
cu găvanele goale