Aruncă-mi un fluture în ochi
Ca să mă simt din nou în floare
Împarfumat cu dor de cer
Privind înluminat la soare.

Și cu o piatră îmi lovește
Fereastra de la stradă
Să cad în cioburi ca o veste
Neașteptată astă seară.

Cu umbre și cu rătăciri
Ca fulgerul prin fir luminii
Mă desenează cum un gând
Crește din carnea nemuririi.

Îmbălsămat, scăldat de vise,
Ca într-un orizont un soare
Să mă revărs de niciunde
În înserarea următoare.

Și, desenându-mă în gol,
Să mă lași clipei ca risipă,
Plin de aceleași căutări
A fluturelui din omidă.