Ceea ce este cel mai greu de definit
Este cum să faci ca ziua să fie lumină
Care arde între adormire și trezire
Prefăcându-se din aceiași murire.

E despre cum noaptea îmbrățișează somnul
Când visul se lasă cuprins de eternitate.

Despre cum nu poți uita ceea ce este
Într-un alt fel de a fi care devine
Un prezent din veșnica uitare.

Totul se rezumă la încă puțin.

Un fel de a visa altfel decât cum o face
Întunericul care se agață de lumină.