agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-07-04 | |
sunt condamnat de drept comun al ignoranței certe
sunt condamnatul la eroare permanentă sunt condamnat de naștere la moarte fie că fac ignobile mărețe nimicului des fapte sunt viu și pentru asta-s pus pe rug de care nu pot să fug, nici să mai implor vreo îndurare e vina confirmată, sentința e corectă, nu-i cine să mai ierte când Moartea ține coasa ei erectă, plec capul proverbe-nșelătoare – zdrang, uite-l cât de lesne cade! mi-e inima mai rock decât o doină mi-e doina tălmăcită de mulți străini în mine și dusă-n derizoriu spre umilire scop – eu nu mă-ngrop aici, trec, ca numai prin minune din pește-n vărsător și zodii mult mai rele și de top nu e nimic de capul meu, măcar de-ar fi un ștreang e numai hula, oprobriul, bârfa și ecoul unor oglindiri: ei sunt precum mă văd, acuză când însuși Dumnezeu bate mărunt din buză și prea tace dând ingnoranței primul falnic rang abuziv găinii dintâi repetat i se confiscă oul rămâne numai vina mea și... n-am ce-i face și de iubesc e tot o vină, iar de ignor e un păcat de moarte de mint mai tare decât jude, avocați, acuzatori la fel ca mine foarte muritori sunt pus la stâlp pentru teribil plagiat pedepsit ca să mai scot o carte ca probă la procesul dinainte încheiat dacă refuz s-o scriu sunt și mai vinovat nu-i vorba despre nedreptate sau destin nici cărui zeu refuz cu vehemență să mă-nchin și pentru asta condamnat sumar e vorba despre fiecare tu, cu soldă, voluntar pus să-mi fie călău. Securea? aplauzele ipocrite mai taci din palme sau mai taci din umeri, măcar sentințele amândurora de multă vreme-s scripte sunt condamnat de drept la fel comun și ție comună ne e lauda destulă niciodată nici Moartea nu mai este atât de inspirată ne uită aici erorii, eroi intransigenți să scriem declarații cu litere-sergenți ce ne vor însoți la eșafod dez-dreptățite viața deci e marea, politic de corect, vinovăție o ultimă dorință, cum drept postura cere puneți pe rug ce-am scris odată cu sentința ca după, dac-o fi, renașterii dat iarăși vinei viitoare să-i dau altă putere apoi, judecătoare-mi fie însăși ea, dorința și din clemența voastră prefăcută, faceți onoare să vă am aceiași în moarte bravi tovarăși prunc înfășat în zeghe, pe scena vieții fost v-am dat de furcă să judecați o justă furcă în care să atârne biet leș lacom la vină și eres dreptatea vă dă dreptul iar vina și mai ghies să condamnați din nou nimic nu vă încurcă nu mi-a rămas decât supunerea blazată coala se-ntoarce, iată, albă și voi mai albi ca niciodată
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate