Și eu sunt grec,
dinspre bunicul meu, chirurgul de front,
tatăl maică-mii,
Telemac Sachelaridi rănit la cap
în stepa rusă prin 1941-1944
salvator de vieți, măcelar în carne vie
fără niciun anestezic în afară de țuica
de prune de la infirmiera Salomeea Coculeanu
lăsată de el însărcinată acasă, medic cu har
și brâu albastru, "sachelar",
grec mehedințean,
nu un venetic, nu un vodă blestemat
Caragea cu molima, izolarea, cataligele

Neamul maică-mii a avut și-un preot,
de la vărul Valentin Coculeanu am luat
moștenire Dreptul bisericesc din vremea
lui Iustinian, cartea cu Maica Domnului,
multe altele de-acum două secole
mai mult în litere chirilice, cu însemnări,
semnătura de sachelar, expert în predici
(omiletică și catehetică) a unchiului
mamei și-al verilor Cornel, Valentin

Scriu, mă comport ca Nikos Kazantzakis,
mă regăsesc în "Alexis Zorba",
"Raport către El Greco", nu vreau să aflu
vreodată că prin pana mea va ajunge
scurgerea urât mirositoare
de la subrațele supușilor lui Caragea

Marcel Ciolacu e fluturele cap-de-mort,
o molie nocturnă, diplomatul din fundul
Cotrocenilor, pupă-n cur preșul nemțesc,
cere-n ziua Întunecării
și furtunii din București, 5 iulie
prin Berlinul reîncordării
relațiilor externe
lui Olaf Scholz 4000 de militari germani
permanenți în România din 2023, de groaza
"rușilor perușilor", a gărgăunilor din cap,
vezi Doamne, aducători de bombardări
cu capetele de gheață mici, fragmente
cât ouăle de cristal în asfalt
și pe acoperișuri doar la Roalert,
în realitate nu cade din cerul îmbufnat
niciun gram înghețat

Marcel Ciolacu se crede
un mesager al urii lui Ioha,
aduce molima lui Caragea
din Berlin iar la noi, ca-n Evul Mediu
cel mai târziu în Europa

Marcel Ciolacu a înnebunit de-a binelea,
mai bun era Moș Teacă Ciucă Măciucă
de zece ori,
el, Paru Ciomagu aduce urgia vestică
exact ca în aprilie 1944 peste București și țară
pe urmele fantomei hilare
a primarului Radu Ștefan Mazăre în uniformă
de ofițer SS cu fi-su