gânditorul meu s-a urcat într-un tren
trenul s-a oprit într-o gară
gara e o clădire cu multe holuri albe
holurile au uși
ușile fac mai lesne intrarea în gogoșile de mătase
unde se mișcă anevoie ei
toți cei care se hrănesc din aerul mult prea încins
din cauza verii

sunt puși laolaltă
să le fie șederea cât mai plăcută
în compartiment
de fapt e un mod de a-și împărți durerile
să rămână cu cât mai puține
franjurate, nu mai au aceeași putere de a mistui trupuri
și gânduri
și vise

într-o zi se vor face fluturi
cu aripi mari
colorate
nu contează lipsa de rezistență a florii
hrană este suficientă
pentru a sparge peretele alb
unde firul încă stă încâlcit
refuzând ruperea