agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-07-06 | | poezia mea e fereastra prin care privesc lumea dau la o parte perdeaua timidității și o privesc haide, lume, să ciocnim un pahar imaginar să ne sorbim reciproc vinul vechi al amintirilor poate că vom întineri, cine știe? poate că omul din vechea fotografie va ieși precum pasărea care iese din ou întinzându-și aripile poezia mea e fereastra aburită pe care îmi desenez inima iarna, inima îmi îngheață devine floare poate că cineva va dori s-o culeagă, cine știe? poate că cineva o va topi cu un sărut va rămâne o gaură în inima mea-floare de gheață gaura buzelor prin care izvorăște tăcerea poezia mea e fereastra de care se lipește o frunză un dar pentru copacul din mine din partea copacului de afară prin nervurile frunzei încă mai curg visele rădăcinii visele-n care se îmbrățișează cu rădăcina copacului din mine poezia mea e fereastra de care se lipesc petalele florilor și polenul primăvara e pictorul care pictează pe sticlă un autoportret care să-mi alunge singurătatea din iernile lungi care să-mi elibereze zâmbetul din închisorile minții poezia mea e fereastra prin care privesc cerul aș vrea să ating stelele dar mă mulțumesc și cu fulgii de zăpadă uneori ploaia îmi ucide dorințele pesemne că cerul are și el nevoie să plângă curcubeul îmi face un semn discret dintre nori sprânceana lui colorată îmi amintește de ochii care nu se văd și se uită poezia mea e fereastra în care cineva aruncă cu pietricele poate că muza vrea să mă vadă în carne și oase să scoată șemineul din mine la o poveste cu felinarele străzii sau poate că altcineva încearcă să mă omoare cu pietre cine știe? poezia mea e fereastra în care o pasăre bate cu ciocul vino afară și cântă cu mine, îmi spune fereastra se deschide aerul proaspăt îmi intră în plămâni sufletul bea din el așa cum însetatul bea din fântână cântă, cântă, îmi spune cânt și gura mi-e plină de țărână
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate