Şi coborând, lăsând în urmă Raiul
Cerşea lumina tagma omenească
Pe lume lutul să-ndumnezeiască
Fardându-i pe pământuri mucegaiul.

Şi foc era pe-altarele de iască
Dar îmbrăcându-şi de minciună straiul
Teluricul îşi venerează traiul
Şi-aşteaptă-n rază umbra să se nască.

Dar Dumnezeu când zarva îi adoarme
Precum un aer înger are-n piept
Şi bea divinele tăceri ca larme.

În visul lui devine înţelept
Şi în război cu demoni are arme
Din stea vecia se cuprinde drept.