nu știu mare lucru
prin mine trec atâtea conducte
e un mister cum se deschid și închid vanele
și cât de vâscoasă e viața
ce curge prin ele

dacă m-ai întreba despre celeritate
ți-aș spune glumind
că un simplu b m-ar transforma
în femeia nopților tale putrede
când te zvârcolești în singurătatea unei camere triste
din care ai aruncat
tot ce se lega cu un fir subțire
de mine

te trag de mânecă
o cămasă albă în forță
se scurge încet
tu treci în venele mele
narcotic
prin conducte debitul e altul
nici nu știu cât din mine
nici nu știu cât din tine

recalibrăm situații
o lovitură de berbec ne-ar trezi la realitate