Tăceam a piatră-n zarvei tale rană,
Rosteam cu tălpi rostogolite-n zare
Ori către piscul ce sisific doare
Prin noaptea-n colosal de stea tirană.

Ofrandă-i gând misterului pe-altare
Minciună diavolilor umbrei hrană
Zadar de adevăr sub luna vană
Cu razele a taină ce apare.

Cerşesc seninul fără de o plagă
A zgomot ce-i nocturn în sânge-nfipt
Femei în pace-amoruri să îmi dreagă.

De flăcări alergării stâncii fript
Şoptesc nimicniciei să-i dau vlagă
Un vis umbla prin mine-apocalipt.